Misionar in India

India – Emil Fedur

Misiunea, şcoala harului dumnezeiesc

de Emanuel Fedur (student anul III, ITPB)

În anul 2007 am avut harul să fac un nou pas în complexa lume a misiunii. Unul mai hotărât. De această dată misiunea nu s-a desfăşurat doar în India, ci şi în Nepal, o ţară mică, cunoscută pentru munţii Himalaya, cei mai înalţi din lume. În cele 5 luni petrecute în Asia, am studiat în DTS (Discipleship Training School), şcoala de iniţiere a organizaţiei YWAM (Youth With A Mission). Primele 3 luni le-am petrecut în oraşul Kalimpong, din nordul Indiei, unde am participat cursurile acestei şcoli, cursuri orientate înspre viaţa creştină şi misiune. Profesorii erau misionari cu o bogată experienţă în domeniu, oameni ai lui Dumnezeu, de la care am putut auzi mărturii deosebite care i-au încurajat pe tinerii studenţi să facă misiune între numeroasele etnii din lanţul himalayan. Acest timp a  avut şi menirea de a ne învăţa în mod practic ce înseamnă contextualizarea într-o cultură diferită. În acest timp, echipa formată din tineri veniţi din 7 etnii diferite s-a omogenizat. Am învăţat despre culturile, limbile şi obiceiurile celorlalţi. Am învăţat cântece în diferite limbi, insistându-se pe cântece şi coregrafii în nepali, limba oficială a Nepalului. Programul zilnic era foarte riguros, incluzând cursuri, închinare, rugăciune şi activităţi administrative. La sfârţitul săptămânii era prevazut un timp de slujire practică în oraşul Kalimpong. În această perioadă am învăţat, îndeosebi, lecţia premergătoare oricărei misiuni, lecţia dezbrăcarii de Sine. Şi se pare că sinele european e un corset cu mulţi nasturi, greu de lepădat…

Este o lecţie pe care şi Mântuitorul a învăţat-o. Înainte de lucrarea Sa publică, timp de 30 de ani a avut o singură sarcină – aceea de a Se face asemenea nouă. Această etapă este necesară şi totodată dificilă pentru orice misionar.

    A doua etapă a acestei misiuni a constat într-un outreach în Nepal. Aceasta a însemnat două luni de practică misionară în satele de munte ale Nepalului. În acest timp, am ajuns cu Evanghelia în zone puţin evanghelizate, sau chiar complet neevanghelizate, în sensul că nu există nici un creştin în acele sate, uitate de lume. Una dintre provocările cele mai însemnate a fost tocmai ajungerea în acele de sate, situate la altitudini mari şi departe de drumurile practicabile pentru vehicule. În Nepal există aşezări situate la două săptămâni de mers pe jos de la drumul principal. Satul cel mai îndepărtat pe care l-am atins a fost Shermatang, situat la o altitudine de peste 2500m şi la doua zile de mers pe jos, sat în care un era nici un creştin. Tribul Sherma este unul dintre cele mai puţin evaghelizate din lume.

O altă piatră de încercare a noastră a constat în adaptarea la condiţiile de viaţă din acele zone rustice. Timp de aproape două luni am dormit pe jos, folosind Biblia, care pe timpul zilei îşi dovedea utilitatea în lumea spirituală, şi pe post de pernă în timpul noptii. Fondul alocat unei persoane pentru mâncare, pe timpul unei zile obişnuite, se ridica la 1 RON, de peste 100 de ori mai puţin decât valoarea bonurilor pe o zi, în facultatea noastră. Banii de buzunar, utili în astfel de situaţii, îşi pierdeau de multe ori din caracterul salvator, dughenele cu de-ale gurii fiind rudimentare sau departe de locul unde locuiam.

    Activitaţile noastre zilnice se rezumau la închinare, evanghelizare prin case, programe muzicale şi coregrafice, predicare, mărturii personale, participarea la muncile obişnuite ale membrilor comunităţii, rugăciuni pentru bolnavi si activităţi administrative. Sâmbăta, ziua declarată la nivel naţional ca zi liberă, slujeam în micile biserici existente pe care le sprijineam prin activitatea noastră evanghelistică. Puţinii creştini erau foarte încurajaţi de mesajele înflăcărate ale tinerilor slujitori. Am avut ocazia în aceste luni să mă rog pentru mulţi bolnavi şi să predic evanghelia la mai mulţi oameni decât în tot restul vieţii de până atunci. Am făcut misiune clasică, aceea practicată cândva de apostoli, semnificativ diferită de misiunea modernă orientată excesiv pe proiecte sociale. Am văzut marea putere a Evangheliei în diferite circumstanţe. Într-o zi, ne-am apropiat de un ţăran care îşi ara câmpul cu plugul. Doi colegi au ajutat la arat, iar alţii doi i-au predicat Cuvântul. Nu auzise niciodata de Isus. În urma unei prezentări pe scurt a esenţei evangheliei acest om a fost atins şi a spus că doreşte să devină creştin. Adevărul care l-a impresionat cel mai mult a fost acela că Dumnezeu comunică cu omul, intermedierea pietrei şi a lemnului fiind inutilă. Conceptul relaţiei personale cu Dumnezeu care şi-a pierdut înţelesul pentru mulţi creştini, din cauza utilizării lui excesive şi cu uşurătate, iată-l revoluţionând viaţa unui asiatic obişnuit cu nenumărate forme de manifestare ale dumnezeirii, intermediare între el şi divinitate…

    Am înţeles încă un adevăr în timpul acestei misiuni în Nepal, şi anume că misiunea cere să nu precupeţeşti nimic, ci să sacrifici totul. Numai cine este gata să plătească preţul întreg poate să facă acest pas al dedicării totale.

La jumătatea activităţii noastre acolo, traducatorul şi colegul meu de grupă şi-a pierdut viaţa, evenimentul aducând panică în grup. Cu toate acestea, am decis să continuăm misiunea chiar dacă rândurile s-au rărit. În cartea Apocalipsei ne sunt prezentate secretele biruitorilor asupra balaurului celui mare. Şi unul este acesta: ei nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte. Dacă pe Hristos iubirea pentru mine L-a costat totul, nu vreau să-I declar o iubire mai ieftină.

     În preajma sărbătorii Naşterii Domnului m-am întors în ţară, trăind de atunci dureroasa readaptare în paradisul românesc.

sursa: http://www.itpbucuresti.ro/index.php/studentie/misiune_crestina/india_-_emil_fedur