Istoric

Istoria comunei Bilca este îndelungată în timp. Cea mai veche atestare este actul de danie din 23 mai 1436 prin care urmașii lui Alexandru cel Bun și Ștefan dăruiesc o « Braniște » lui Stan Babici, fraților săi, care va face parte din așezarea « Vicovelor » din care se desprinde comuna Bilca ca așezare de sine stătătoare, până atunci ca domeniu al mănăstirii Putna.

Învățătorul bilcan Pamfil Cuciurean notează în autobiografia sa următoarele în legătură cu data apariției administrative a comunei Bilca: „Scriptele, cronicile și bătrânii din sat spun că Bilca s-a înființat pe o porțiune din Vicovu de Sus cam prin anul 1776”, iar pe de altă parte în cronica manuscrisă a bisericii din Vicovu de Jos se găsește mențiunea că prin anul 1794, satele Bilca, Voitinel și Gălănești erau încorporate atât bisericește cât și administrativ în comuna Vicovu de Jos. Aceeași cronică arată că satele de mai sus se separă în anul 1808. Din anul 1810 se cunosc acte oficiale semnate de la Bilca.

În anul 1818 a fost adusă în Bilca Biserica din lemn, aflată și astăzi în cimitirul satului.

În prezent comuna Bilca este formată dintr-un singur sat ce poartă numele de Bilca.

Un element important atât pentru comunitatea din Bilca cât și pentru autoritățile locale este reprezentat de faptul că această comună este înfrățită cu comuna Vert Saint Denis din Franța, ceea ce înseamnă că în acest fel s-au făcut schimburi culturale și s-au cunoscut atât tradițiile românești de către comunitatea franceză, dar și populația din cadrul teritoriului a reușit să învețe și să cunoască cultura populației din Franța.