Lampagii

http://embed.trilulilu.ro/audio/Cezara/2c5f1dedb2ec0a.swf

De cele mai multe ori, avem impresia ca Cuvantul Lui Dumnezeu (mesajul Sau divin) trebuie rostit intr-un anume fel pentru a fi inteles si astfel El sa produca schimbarea launtrica pentru a deveni un crestin autentic si a gusta din imparatia Lui Dumnezeu.

Ascultand cateva melodii vechi, atat de apreciate si cantata intr-o epoca in care simpla rostire publica a Numelui Mantuitorului era socotita o ofensa adusa partidului si conducerii tarii, am fost marcat sa observ ca desi versurile cantecului nu vorbesc de loc despre Isus sau crestini se aseamana izbitor de mult cu viata pe care trebuie sa o traim noi si o dorim sa fie realitate in noi ca si crestini.

Poezia se cheama Bieti Lampagii, si ne cheama sa privim la acea meserie de acum aproape un secol in care iluminatul public era facut cu gaz, iar in fiecare seara lampagii veneau sa aprinda felinarele pe strada inarmati cu tijele acelea lungi la capatul carora festila era aprinsa si asfel felinarul putea oferi lumina.

Simbolistica este profunda si nu aleasa la intamplare, nu e vorba doar de o noapte ci de “un veac cu noapte mare” un veac intunecat in care purtatarii de lumina aduc bucurie si nu tristete.

Se asociaza tristetea cu intunericul si frumusetea cu lumina, desi dragostea lumii este pentru intuneric si cearta este pentru cei care aduc lumina.

Meseria lampagiilor este numita arta, unica arta care merita facuta pana la sfarsit, chiar si atunci cand supararea pentru rautatile celor din jur te fac sa renunti.

Finalul este coplesitor : Lampagii aduc lumina pana lumea care traieste in intuneric va intelege ”ca vin beznele profunde” daca “ziua nu se ascunde in lampagii” iar misiunea lor e atat de importanta si lumea are atat de mare nevoie de lumina incat daca se vor termina resursele vor arde ei , jertfirea de sine asemeni modelului mesianic care a facut aceasta pentru noi toti .

Sunt sigur ca cine a ascultat atunci cu inima deschisa aceste versuri e ca si cum ar fi ascutat:

Ioan 3:16 – 21 Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþa vesnicã.

Dumnezeu, în adevãr, n-a trimis pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru cã n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Si judecata aceasta stã în faptul cã, odatã venitã Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru cã faptele lor erau rele.

Cãci oricine face rãul, urãste lumina,si nu vine la luminã, ca sã nu i se vãdeascã faptele.Dar cine lucreazã dupã adevãr, vine la luminã, ca sã i se arate faptele, fiindcã Sunt fãcute în Dumnezeu.” rostite astazi . In concluzie:

Fiti lampagii aducatori de lumina al acestui veac !

1. Intr-un veac cu noapte mare
Noi aprindem felinare
Ca sa nu fiti tristi
Voi le stingeti catre ziua
Si noi ne luam adio
Sarmani artisti

R: Bieti lampagii, in veacul greu
Noi, orice-ar fi, lucram mereu
Dam foc, dam foc, felinarelor
Dam foc, dam foc, felinarelor

2. Vine noaptea urmatoare
Noi aprindem felinare
Spre a fi frumos
Voi le stingeti dusmaneste
Voua noaptea va prieste
Vai, ce folos

3. Cineva mereu ne cearta
Ca urmam aceasta arta
Fara de tumult
Si-ntr-o lume fara luna
Va vom spune noapte buna
Umiliti prea mult

4. Dar ni se va face mila
Vom da iar foc la festila
Nu vom rezista
Caci lumina alb-albastra
Este meseria noastra
Ea si numai ea

5. Contra noptii tutelare
Vom aprinde felinare
Pana veti simti
Ca vin beznele profunde
Daca ziua nu se-ascunde
In lampagii

6. Noi, artistii fara vina
Noi purtam in maini lumina
Sa v-o dam-napoi
Iar daca-o sa fie cazul
Si va disparea si gazul
Vom arde noi

(Adrian Paunescu)