Găteala capului la femei | pânzătură

Găteala capului la femei | Ștergarul (pânzătură, miniștergură, zăbrenic)Acoperământul capului, părul și pieptănătura sunt învestite de tradiția populară cu semnificații diverse: interdicția de a ieși cu capul descoperit la femei, obligația de a purta un acoperământ al capului, la bărbați, în acord cu starea lor socială.O piesă de port cu rol deosebit în costumul popular femeiesc a fost ștergarul de cap, cunoscut și sub numele de zăbrenic (zăbrelnic), prezent în tot cursul secolului XIX. El a început să fie mai puțin utilizat spre sfârșitul primului război mondial în favoarea tulpanelor, baticelor și broboadelor procurate din comerț. Ștergarul sau zăbrenicul era făcut din pânză fină de bumbac, țesută în 5-7 ițe. Ornamentația consta în motive geometrice dispuse în fâșii, iar uneori erau folosite și mărgele. Pe sub zăbrelnic, femeile aveau obiceiul să își lege părul în dreptul urechilor, sub forma unor noduri numite „coarne”. Ulterior, acestea au fost înlocuite cu un schelet de sârmă arcuit, înfășurat cu pânză, numită „cosiță”, care spre capete prezenta umflături, numite tot „coarne”.În ținutul Rădăuților, ștergarele de îmbrobotit se numesc „pânzături” sau „minișterguri”, fiind confecționate din bumbac și ornamentate cu motive ițate realizate la năvădit și țesute în 7-9 ițe. Motivele predominate sunt cele geometrice, zig-zagurile, romburile, iar capetele erau cu vrâste din borangic și alesătură din bumbăcel. Se opta fie pentru motive vegetale, fie pentru vrâste cu „boghițe ridicate” (cu fluturași și butucași) sau vrâste simple cu bumbac vopsit galben închis. La capete se termină cu franjuri. În Bazinul Dornelor este cunoscut sub denumirea de zăbrenic. Pe Valea Bistriței, ștergarele se țeseau din bumbac sau bumbac și lână, având vrâste și alesătură executate cu sacâz răsucit. Aici sunt cunoscute motive precum „puișori și miez de nucă”, „ochi” (romb). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a purtat, alături de ștergarul de cap și „îmbroboada”. Aceasta era făcută din catifea neagră cu „cipcă” (dantelă) pe margine și se punea peste cosiță. Zăbrenicul și îmbroboada au fost înlocuite aproape definitiv puțin după primul război mondial. Bibliografie: BOBU FLORESCU, Florea, Portul popular din Moldova de Nord, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1956CUISENIER, Jean, Tradiția populară, Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2005PAVEL, Emilia, „Portul popular moldovenesc”, Editura Junimea, Iași, 1976

Sursa: facebook.com/CentrulCulturiiTraditionale