Legenda Bilca

Legenda locala vorbeste despre o lupta ce ar fi avut loc pe aceste
meleaguri si in urma careia locurile s-ar fi inalbit de oase.
Va intrebati ce legatura au toate astea cu localitatea noastra ? Ei, bine, pe
limba slavilor trecatori pe aici, oaselor li se spunea beliie. Iata de unde
poate proveni numele comunei.
Insa, cum e de asteptat, nu exista o singura legenda, astfel ca o alta
vorbeste despre un nomad slav care s-ar fi ratacit prin paduricea de
mesteceni din zona, intr-o noapte de toamna cu luna plina si ar fi vazut in
apa frunzele argintii (albe), adicabiela.
Aceiasi migranti spre sud puteau vedea din stravechime panze si alte
albituri intinse la soare (la bgilit – albit).
Iar de la legenda la atestari documentare nu sunt decat niste ani. Daca a
fost Bilca un loc de confruntare a lui Balc (in jur la 1300-1400) cu tatarii, in
urma careia s-a inalbit locul de oase, ori de a ramas un grup de cetasi din
Bilca maramureseana aici si vor fi numit la fel noua asezare, e greu de
spus. Sigur este ca, Bgilca a intrat in jurul anului 1500 in componenta
pamanturilor si satelor cu care si-a inzestrat Stefan Voda ctitoria de la
Putna.
Astfel ca desi straveche si relativ mare, asezarea a fost mult timp leganata
intre legenda si istorie, caci abia pe la 1807 se poate vorbi de o autonomie
si astfel de o prima atestare in condici a localitatii.