Ca un vultur, nu ca o scoica!

Ca un vultur, nu ca o scoica!

aapnet_osters.thumbnail Ca un vultur, nu ca o scoica!

Cand Dumnezeu a facut scoica, El i-a dat tot ce-i trebuie ca sa fie in siguranta si s-o duca bine. Scoica are casa ei, cu pereti tari care s-o protejeze de lovituri si s-o pazeasca de dusmani. Cand ii e foame, tot ce trebuie sa faca aceasta fiinta fara imaginatie si initiativa este sa-si deschida casa si mancarea ii pica singura in gura. Scoica se multumeste cu ce cade la fundul apei, unde traieste jumatate ingropata in nisip. N-are grijuri, n-are pasiuni, nu ia decizii si nu face valuri in jur. Foarte putini o baga in seama. Nu-i place sa fie deranjata si nu lupta nicodata cu nimeni, pentru nimic. Nu se agita pentru ca este multumita unde se afla si nu vrea sa mearga nicaieri.

porcelain_eagle.thumbnail Ca un vultur, nu ca o scoica!

Cu vulturul insa, Dumnezeu a procedat cu totul altfel. Cand l-a facut, Dumnezeu i-a dat in stapanire cerul. Vulturul isi aseaza cuibul pe varful celor mai inalte stanci, unde bate vantul, cade plaoia si bantuie furtuna. Ca sa-si gaseasca de hrana, vulturul trebuie sa se inalte sus si zboare multi kilometrii prin ploaie, zapada sau grindina, mereu cu ochii la panda, ridicandu-se din greu in inaltimi, aruncandu-se in picaj si ridicandu-se iar spre bolta cea larga, curajos, neobosit, maiestuos, puternic si semet. Din cand in cand,

sursa: http://barzilaiendan.wordpress.com/

Partajează acest conținut:

Publică comentariul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.